Potrivit analistului, Hamasul se confrunta cu două provocări înaintea războiului: una era faptul că facţiunile arabe erau divizate şi începuseră să intre în competiţie una cu cealaltă, iar cealaltă era că Israelul era un stat imprevizibil, capabil să atace în orice moment. De aceea, a decis să atace Israelul pentru că, odată distrus sau slăbit, Hamasul ar fi putut să obţină o poziţie dominantă în lumea arabă şi, în special, în regiune.
Având în vedere evenimentele trecute în care Israelul a fost luat prin surprindere de forţe inamice (Războiul din 1973), Hamasul s-a bazat şi acum pe o surpriză completă, mai scrie George Friedman. Şi a reuşit.
„Hamas a livrat Israelului o situaţie tip fait accompli. A forţat Israelul să lupte în condiţiile Hamasului şi pe…