În perioada interbelică, chivuțele erau femei plătite cu ziua care se ocupau de curățenia caselor și de alte activități precum spălarea geamurilor sau curățarea pereților exteriori. Ele așteptau pe stradă, cu bidinelele, să fie angajate pentru a-și presta serviciile. În unele situații, aceste femei erau solicitate și pentru a-și oferi serviciile ca bocitoare la înmormântări.
Termenul de chivuță provine din prenumele Paraschiva și desemnează femeile care erau tocmai pentru a-și oferi serviciile de curățenie sau vopsire a pereților. Chivuțele se mai ocupau și cu alte activități pentru a-și completa veniturile, cum ar fi ghicitul în cărți, vânzarea de porumb fiert sau plânsul la înmormântări. Ele erau parte integrantă a peisajului bucureștean interbelic.
Cu toate acestea, chivuțele au dispărut între timp și nu mai sunt angajate pentru serviciile lor de zi cu zi. Ele nu mai sunt văzute pe străzile marilor orașe precum Bucureștiul interbelic. Astfel, aceste femei și-au pierdut treptat existența în peisajul urban, iar meseria lor a dispărut odată cu trecerea timpului. Astăzi, chivuțele sunt doar un subiect de cercetare și istorie, reprezentând o parte importantă din viața cotidiană a epocii interbelice.
Reclamatii & Reporturi Stiri
contact: medialux85@gmail.com
