Pentru că suntem la jumătatea Săptămânii Luminate în care Dumnezeu revarsă cu multă iubire negrăită şi cu nespusă dragoste divină Harul Său tămăduitor, îngăduindu-ne să fim trăitori în sânul «Maicii spirituale a poporului român», aşa cum pe bună dreptate şi în legitimă genialitate aprecia Mihai Eminescu. Să credem şi în Biserica noastră dreptmăritoare, chiar dacă unii consideră cu pizmă şi cu o naivă ignoranţă că Ortodoxia ar însemna «cețurile slave» ca fiind confuze şi lipsite de culoare! Ar fi bine să cugetăm şi să răspundem la întrebarea firească legată de locul unde erau slavii în veacul întâi după Hristos, atunci când Sf. Apostol Andrei propovăduia credinţa printre daco-geți sau în veacul al IV-lea creştin, în vremea când străromânii se închinau mai toți Mântuitorului Hristos, pentru că dincolo de perdeaua «ceţurilor slave» luminează peste veacuri Bizanțul ortodox, cu…
