Aprozarurile au fost aruncate. În apă

Baba arde și țara se piaptănă

Dacă Isaac Newton ar fi contemporan cu primarul din Matca, și-ar desfășura activitatea și neastâmpărul științific în proximitatea unui aprozar. Ritualul cotidian al marelui om de știință ar suna cam așa:

– Ora 9 – domnul Newton își bea cafeaua. Dar nu din rațiuni de tabiet, ci pentru a le da mirenilor senzația că au ceva în comun cu savantul.

– Ora 10 și 10 – Newton merge la aprozar. Din inerție și snobism, se uită, cu subînțeles, la mere. Deoarece nu simte nicio atracție pentru fructul cu reverberații paradisiace, se reorientează către raftul cu ceapă. Semn că nici măcar legea atracției universale nu mai este ce era, darămite prețul cepei.

Am fost și eu la aprozarul din cartier. Nu singur, ci cu trei giranți și doi geniști. Că tocmai citisem în presă: „Prețul cepei a explodat!” Am intrat în aprozar cu nerăbdarea lui Columb, înainte de a-și cumpăra licență poetică pentru descoperirea…